Sei in Nomi Illustri - Giuseppe Briganti (poeta)


 

Giann’amaru

 

U chiamavunu, Giann’amar’u povareddhu

Era sciancatu, ma rriccu ri muruddha

A scola u facivunu nu scupeddhu

Com’u pisci stoccu, candu ammoddha.

 

Cui nci riciva, sceccu ncafunatu

Bbarda i sumaru e bbertula strazzata

Era comu o pani u sbinturatu

Comu na schiocca i fica, tutta mucata.

 

Finiu a scola, e pur’u liceu

E si ndi ijau pu nord virgugnatu

Pirchi`, nda so terra, nugddh’u cririu

Ch’era nciriveddhu super dotatu.

 

Ddha, truvau mpostu i gran signuri

Cu tanti sacrifici i ciriveddhu

Addivintau giurici istrutturi

E mani, quattru lauri ri cchiu` megghiu.

 

Nghiornu succiriu, ch’intr’a na corti

A undi presenziava Giuvanneddhu

Quattru strunzi i mmerda signorotti

Si vitturu rristati, pi rribbeddhu.

 

Cu ijerunu ddhi quattru vagabbundi

Ggenti chi mangia a sbaffu e si ndi futti

I chiddhi puliticanti i girutundi

Chi parranu mali, sempri supr’a tutti.

 

Ma succiriu pero` nu fattu stranu             

Ddhi quattru strunzi, nchianati a ngalla

Erunu  cumpagn’i scola i Giann’amaru             

Chiddhi chi u rririvunu, arreru a spalla.

 

Giuvanni ch’era, giurici ri corti            

I canusciu, ch’erunu ddhi scorii

Nci resi na cundanna, ra cchiu forti

Nu bonu esempiu, chi scrementi umani

 

Chisti sunnu storii, ri cuntinu

I cui u imbu soi no nsu varda

Si viri cantu e` tristi lu distinu

Cu sputa ncelu, nfacci, cogghi mmerda.

 

Giuseppe Briganti

 

torna indietro